„Lehmann făcând analiza manei, distinge trei categorii: mana “Tangata”, care se manifestă in raporturile inter-umane, prin lupte între vrăjitori; mana animalelor, a plantelor şi a lucrurilor neînsufleţite, care este independentă de spirite şi de conştiinţa omului şi mana “atua”, a spiritelor şi divinităţilor, care se manifestă numai în conflictele dintre divinităţi, nu şi în raporturile lor cu oamenii.
Această clasificare îl duce pe Gurvitch la următoare concluzie: “mana în toate aceste specii, rămâne întotdeauna o forţă supranaturală imanentă, lisită de superioritate şi transcendenţă, răspândită în lumea omenească naturală şi divină, înfrăţindu+se peste tot cu elemente pe care le pătrunde şi ne indentificându-se cu nici unul din ele.
Această forţă se poate adăuga spiritelor şi zeilor, tot aşa de bine ca şi sufletele şi activităţilor omeneşti, animalelor, plantelor şi obiectelor neânsufleţite; ea poate de asemenea să se separe de ele, dar nu se contopeşte cu niciunul di naceste elemente. Ea păstrează peste tot specificitatea ei de fi potenţial de activitate eficace în raporturile fiinţelor de acelaşi gen sau nivel, de acelaşi rang ontologic”.
Gh. Pavelescu, 1944, teza de doctorat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu