”Vorbind despre fenicieni un scriitor roman originar din Spania, unde fenicienii întemeiaseră în trecut numeroase colonii, cunoscându-i bine spunea că aceştia erau "foarte iscusiţi în scrieri şi în literatură”1. Dar literatura feniciană a pierit în cea mai mare parte mai ales datorită faptului că fenicienii scriau pe foi de papirus pe care îl importau din Egipt cu care aveau strânse raporturi comerciale. Căci citim în descrierea călătoriei lui Uen Amun la Byblos, ce datează din secolul al XI-lea î.e.n., cum acesta duce în marele oraş fenician "cinci sute de suluri de papirus din soiul cel mai bun" 2, material de scris căutat de fenicieni care îşi scriau poate şi socotelile sau registrele comerciale tot pe papirus. (Se pomeneşte chiar de "catastiful socotelilor zilnice ale părinţilor” regelui din Byblos). Era cu neputinţă ca fenicienii să nu înţeleagă avantajele scrierii pe papirus fiind în relaţii aşa de frecvente cu porturile şi locuitorii Egiptului.
De altfel ni s-au păstrat la Tell el-Amarna o serie de scrisori adresate faraonului Ikhunaton (Amenofis al IV -lea) de către regi şi principi din Palestina şi Siria care scriau încă în secolul XIV î.e.n. pe papirus. Apoi fenicienii care au preluat scrierea lor de la egipteni, trebuiau în mod necesar să-i imite preluând de la ei şi materialul pe care scriau. Dar în vreme ce uscăciunea pământului egiptean asigură conservarea în bune condiţii a tot ce se îngroapă în el, umiditatea climatul fenician din porturile mediteraniene a nimicit repede orice fel de material perisabil, cum ar fi papirusul. În felul acesta multe din textele literare feniciene s-au distrus şi nu ne-au rămas decât cele scrise pe tăbliţele de lut la Ugarit, textele unor inscripţii dăltuite pe pietre şi textele transmise de autori greci şi romani.”[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu