Aseară am schițat o colibă
Și până la ziuă-a fost gata,
În mâna stângă aveam cazmaua,
Soră-sa devenise lopata.
Ferestrele erau niște trestii
Care se legănau după vânt,
Pe pereți aterizaseră cucii
De parcă nu era loc pe pământ.
Ei vin și cântă doar de noroc
Pentru cei care iubesc viața,
Nu prea aveam timp să-i descos
Încet-încet mijea dimineața.
Ușile erau cu bolți large,
Pragul era din aur curat
Aerul era greu de mister
Cum era când plecam la arat.
(Atunci am învățat jocul cu stele,
O alegeam pe-a mea după chef,
Cerul era o pânză enormă
Și eu îl strângeam în gherghef).
Pe masă aveam vinuri alese
Care nu semănau cu ceva
Cum am gustat, le-am uitat numele
Dar mi-oi aminti poate cândva.
Singura problema a fost la culcare
Patul nu ne-încăpea pe-amândoi
Îmi crăpa capul de ciudă,
Noroc că ai zis hai în zăvoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu