De drag albului de alb
Aș încăleca pe-un dalb
Mi-aș alege o cărare
Să mă ducă pân-la mare.
M-aș opri un pic la țărm
Murgul să nu mi-l omor
Aș săpa loc pentru mas
Și mi-aș lua mândra la dans.
Ca să nu-ngrijesc de foc
Aș începe-un cazacioc,
Și pe-un deget de la mână
Aș urca-o pân-la lună.
Neaua topită sub noi
Am sorbi-o amândoi
Să nu cadă cu păcat
Peste locul frământat.
Și de-atâta liniște,
Iar mi-e dor de pajiște,
Însă dalbu nechezește
Supărat că nu mai crește.
Sui pe mândra lângă coamă
Am uitat și cum o cheamă,
Ca să nu dau de belea
Îi spun mereu Creola.
Că sub cerul alb ca neaua
Pe pământ lucios ca steaua
Nu-mi mai pasă cine-i sus,
Pe sub pături m-am ascuns.
Bate calul din picior
Vrea să-mi ia prințesa-n zbor,
Eu fac semn că poa-să plece
Iar ea râde să se-înece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu