Când nu pot rosti ce gândesc,
Mă întreb dacă sunt prea sărac
Ori bogăția mă împiedică
Să scot ciutura plină
Din adâncul fântânii.
Ochii tăi mă urmăresc ca o umbră.
Azi noapte am vrut să cânt
Sub geamul tău fără balcon
Și mi-a fost teamă să nu trezesc îngerii
Care te-ar fi putul lua
După ei.
Ochii tăi sunt ca o copie xerox
A unui gând neterminat.
Aș vrea să zbor peste dealuri și văi,
Să mă tăvălesc până-n vărf,
Să mă târăsc peste puteri
Și să dau numele tău
Celui mai de sus dintre piscuri.
Privirea ta vine după mine
Cum urmează ocnașul transferul
Din adresa comenduirii.
Am avut vreme să mă uit pe furiș.
Erai tu în urmă, era umbra
Sau tot eu rămân ultimul
Ca de fiecare dată
Când trebuie să dau nume trăirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu