„ În legătură cu înțelegerile de la Yalta s-au conturat trei interpretări, în funcţie de diferite rațiuni. Conform uneia, Occidentul a vândut Rusiei Sovietice teritorii are nu-i aparţineau şi pe care acest stat le dorea de mult, fie din ambiţii imperialiste seculare, fie în numele unui crem ideal panslavist (Molotov, în anul 1945: „România? Incident stupid în masul slavilor”).
Apoi, Yalta atestă doar o stare de fapt — cucerirea de teritorii de către sovietici, din care mai pot fi uşor eliminabili. A treia interpretare contestă trădarea occidentală: vina e a aliatului sovietic care a interpretat personal acorduri corecte, logice şi morale, virtual pozitive şi pentru ţările ocupate.
De fapt, tot ce se întâmplă în acest secol trebuie redus la deprinderi milenare de comportament între forţe de mărimi diferite care trebuie să se supună unor relaţii obiective de inegalitate; la fel, poziţiile diferite ale taberelor sunt reductibile la acelea ale termenilor unui joc condus de o unică raţiune ocultă.
Merită de altfel să se menţioneze detaliul tot mai inutil şi inutilizabil că, potrivit unei alte înţelegeri a coaliționarilor victorioşi în acest război, anumite documente privind această perioadă (din care unele interesează România), vor deveni practicabile public la 75 şi 100 ani după acordurile din 1945.”
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu