`Dacă se observă bine, toate ştiintele sociale, în afara Sociologiei, se ocupă numai cu aspecte parţiale ale societăţii: aspectul economic, juridic, sufletesc, etc. de aceea se şi numesc ştiinţe sociale particulare. Se înţelege că studiul unuia sau altuia din aspectele sociale, aspecte caracteristice, uşor de demonstrat sau de delimitat, este mult mai lesnicios, decât cercetarea fenomenului integral, de natură complexă. De aceea unele dintre ştiinţele sociale particulare s-au desvoltat mai de timpuriu şi se practică şi azi cu mai multă uşurinţă.
Faţă de toate acestea, Sociologia apare cu o menire nouă: să cerceteze societatea în toate aspectele ei de realitate, să studieze aşa dar societatea ca totalitate. Este justificată această poziţie de cunoaştere? Răspunsul este în funcţie de alte două probleme, înrudite. Este realitatea socială într-adevăr o realitate totală, nu se desface cumva ca o simplă sumă, în elemente componente, numai juxtapuse? Este societatea altceva decât suma aritmetică a indivizilor şi a manifestărilor de viaţă a acestora? Şi cealaltă problemă: chiar dacă societatea este o totalitate originară, ireductibilă şi deci inexplicabilă numai prin elemente componente, din moment ce formează obiectul de cercetare al mai multor ştiinţe, care o studiază sub câte un aspect al ei, ce rost mai are o ştiinţă nouă, cane n-ar putea fi decât un corp al altor ştiinţe, o enciclopedie a ştiinţelor sociale particulare?
Aşadar, problema societăţii ca totalitate şi problema sociologiei ca ştiinţă integrală; aceste două probleme sunt deslegate astăzi de majoritatea cercetătorilor de specialitate în favorul Sociologiei. Numai câte un rar reprezentant al ştiinţelor sociale particulare, care îşi vede prin aceasta, cu totul greşit, pericitată propria disciplină, mai întârzie în vechile erori şi tăgădueşte împotriva tuturor evidenţelor, rostul sociologiei ca ştiinţă.”
D. Gusti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu