”La 3 mai 1848 se ţine la Blaj memorabila adunare a românilor din tot Ardealul. în întrunirea premergătoare din ajun, Simion Bărnuţiu rosteşte marea lui cuvântare, de o importanţă epocală în istoria şi elocvenţa românească, în care toate frămîntările, grijile, drepturile şi nădejdile neamului românesc sînt arătate sub forma cea mai impresionantă.
Graiul tînărului învăţător prin care „vibrau milenare suferinţi" avea caracterul marilor predici ale îndrumătorilor spre vremuri noi. ,,El era omul prin care se rostia vremea. El se adresa întregului neam românesc, căruia-i arăta drumul pe care avea să-1 urmeze pînă la izbînda cea mare.
Căci prin mulţimea de ţărani veniţi din toate plaiurile şi eîmpiile Ardealului ca să asculte cuvîntul vrăjit al apostolului, se amesteca floarea tineretului român venit din țară. Erau acolo refugiaţii mişcării înfrînte din Iaşi : Alecsandri, Costache Negri, Alecu Eusso, Sion, Lascăr Rosetti, Ioan Ionescu şi mai era încă Alexandru Ioan Cuza, domnitorul de mai tîrziu al Principatelor Române Unite. Era afirmarea unităţii sufletului românesc.”
Constantin Kirițescu, Istoria...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu