„Prea-milostive Doamne, să fii dumneata sănătos. Rugămu-ne Domniei Tale ca Domnului nostru cela milostivul. Pentru care lucruri ştii dumneata când ne-am despărţit de dumneata: în ce credinţă ne-ai lăsat în aceia suntem şi până acum, şi de câteva ori am trimes de am dat în ştire dumitale, şi cu mare frică, ca să nu pierdem capetele de acest Domn turc. Şi dumneata până acum nici un lucru adeverit nu ni trimeţi, ce numai nădejde. Ce noi întraceastă
nădejde cădem la lucruri foarte grele, că, întâi, în ţara noastră acum
strigă hogea, că-şi ţine acest Domn fraţii şi surorile în casă cu el şi sunt turci.
Şi robii cari au scăpat de prin catarge şi de printr-alte robii, măcar de la Mihai-Vodă, Domnul cine este în ţară el îl dă turcilor, — şi alte multe nevoi care nu le-am scris. Acum înţelegem că are turcul gând să se puie în ţara noastră Paşă, aşijderea şi în ţerile ce sunt vecine cu noi. Deci, dacă vom cădea noi la aceia, să rămâie în ţara noastră Paşă, şi mănăstirile şi bisericile noastre să fie meceturi turcilor, şi coconii noştri să-i facă ieniceri, şi fetele noastre să le ia turcii lor muieri, cum fac într-alte ţeri ce sunt supuse lor, deci noi, din zilele lui Mihai-Vodă, de când ne-am supus şi ne-am jurat creştinilor, pentru aceia ne-am jurat şi ne-am supus noi supt Împăratul creştinesc, ca să nu cădem noi la un lucru ca aceasta. Drept aceia am tărpit noi mari cheltuiele şi robii şi arsuri şi sânge vărsat pentru creştini, ca să avem căutare la nevoia noastră.
Ce mult ne mirăm: au dumneata nu faci ştire Împăratului de nevoile noastre?
Ce, de este vina din dumneata, că nu faci în ştire împăratului să ne caute la nevoile noastre, Dumnezeu îţi va fi platnic, cum te-ai jurat cu noi. Ce trebuieşte dumneata plecat şi cu lacrămi de la noi să aduci aminte Împăratului nostru. Noi că, măcar să şdacă n-am fi noi avut nici o tocmeală cu creştinii şi acum am striga mila Împărăţiei Sale, încă s-ar cădea să ne caute, fiind noi creştini — că să nu rămânem păgâni. Căci inima noastră nu se poate suferi cu păgânii. Căci şi an, când am venit cu turcii lui Bătur (Gabriel Báthory) şi atunce numai ce aşteptam să auzim de dumneata şi de ceva oaste creştinească; noi ne grijisem că să fim vrăjmaşii lor cei mai mari, cum am făcut ştire dumitale. Ce ne rugăm dumitale, dă în ştire Împărăţiei Sale, că acum este vreme bună, şi suntem toţi gata a sluji Împărăţiei Sale şi dumitale, cum veri înţelege dumneata şi de la logofătul Oancea. Măcar că de nu ne-am împreunat noi cu Logofătul, iar, dac-a venit sluga Logofătului, toate pe rând i-au făcut în ştire cu omul nostru, cum stau lucrurile de încoace. Care nu suntem noi îndoiţi că nu vor veni în ştire dumitale. Ce ne rugăm să fie cu taină acest lucru. Că, de s-ar înţelege, toţi ni-am pierde capetele.
Să fii dumneata sănătos, amin.
Scris April 29 de zile.
Noi, toţi, boierii din ţară, şi de la slujitori, plecaţi ne închinăm dumitale“.
Apud N.Iorga, Istoria literaturii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu