Către Theodosie Vlahul

Nu e locul tău

Sub pământ, fiule,

Acolo se ascund jivinele fără adăpost,

Frunzele uscate,

Planurile negre.

Nu e locul tău, în aer, fiule,

Acol se joacă păsările

Cu fulgii

Visând să poposească

Pe insulă.

Nu e rostul tău să-ți faci griji,

Oricum nu-ți vei schimba culoare pielei,

Abia privirea îți va deveni

Nedeslușită

Cu trecerea timpului,

Iar pașii se vor târâ ca un păcat

După crima neieșită la liman.

Ia un cuvânt

Din cele rostite la începuturi

Și rostuiește-l

Până devine
Pasăre

Sau pământ.

Și să nu te juri

Pe ce nu-i al tău.