Cum erau geto-dacii

Dar dincolo de durerile lui reale, aflăm de la Ovidiu şi ce ne interesează pe noi: cum erau (sau cum îi vedea el) oamenii de pe aceste meleaguri.

- Ei se feresc de gerurile grele îmbrăcînd piei de animale şi pantaloni cusuţi; numai faţa li se vede din tot trupul.

- Iarna, când îngheţa Istrul, pe unde alunecaseră corăbiile, ei merg ca pe drum.
- Copita calului izbeşte undele încremenite de ger;

- Pe aceste noi poduri de gheaţă, pe care se scurge de obicei apa, „boii sarmatici trag carele barbare" (Tristele, III, 10).

- Când sciţii din Nord năvălesc să prădeze, localnicii fug în toate părţile; nimeni nu mai păzeşte ogoarele, iar avutul lor nepăzit cade pradă jafului.

- Ţarina părăsită şi nelucrată ajunge pârloagă. „Nimeni nu mai brăzdează pământul, cu mâna pe plug..."

- Barbarii nu cunosc limba latină, iar limba greacă a fost învinsă de limba getică,
(Tristele, V, 2).

- „Păstorul cânta din fluierele lui lipite cu smoală, ţinând coiful pe cap, iar fricoasele oi se tem (aici) de războaie, nu de lup.

- Locuitorii abia sunt apăraţi de întăritura făcută şi chiar înăuntrul cetăţii gloata barbarilor, amestecată cu greci, provoacă teamă;

- Barbarii locuiesc împreună cu grecii, fără deosebire, şi ocupă cea mai mare parte din case.
- Un grec, chiar dacă nu s-ar teme de localnicii geto-daci, tot i-ai putea urî, văzându-le trupurile acoperite cu piei şi părul lung.

- Un grec ca Ovidiu se simte şi el barbar, chiar declarând-o, evident ca să-şi plângă exilul: „Eu sînt aici barbarul, căci nu sunt înţeles de nimeni: când aud cuvinte latineşti, geţii râd prosteşte".(Tristele, V, 10).

- Geto-dacii îi tratează cu omenie pe greci. 

- Ei preţuiesc şi respectă ginta latină.

- Nu au complexe de inferioritate: Ovidiu relatează cum într-o adunare, un bătrân get care-l ascultase vorbind despre amiciţie, afirmă: «Şi noi, bunule oaspe, cunoaştem numele prieteniei, noi, care locuim departe de voi, la Pont şi la Istru » (Epistulae Ex Ponto, III, 2, v. 43—44). 
- Agricultura şi creşterea oilor erau ocupaţii de bază ale locuitorilor Daciei Pontice.

- Oile au aici lâna aspră.

- Duşmanul e omniprezent: abia dă răgaz agricultorului să sape pământul.

- Femeia nu lucrează lâna, ci pisează darurile [zeiţei] Ceres.

- Femeile duc pe vârful capului urcioare grele cu apă ...

- „Viţa de vie nu se împleteşte pe ulm." (Ex Ponto, III, 8).