– o reacţie a indivizilor faţă de un obiect dat din afară, finalizat, independent faţă de actorul social, de intenţia sau de subterfugiile acestuia;
– o legătură directă cu comportamentul; judecata este centrată pe obiect sau pe stimul şi constituie, într-o anumită măsură, o anticipare, o dublă interiorizare a acţiunii viitoare.
În acest sens, o opinie, ca şi o atitudine, este luată în consideraţie numai din punctul de vedere al răspunsului şi în calitate de „pregătire a acţiunii”, comportament în miniatură. Din acest motiv, i se atribuie o virtute predictivă căci, în funcţie de ceea ce spune un subiect, se deduce ce anume va face.
Conceptul de imagine nu se îndepărtează prea mult de cel de opinie, cel puţin în ceea ce priveşte presupoziţiile sale de bază. El a fost utilizat pentru a desemna o organizare mai complexă sau mai coerentă a judecăţilor sau a evaluării. Într-un mic volum pasionant, Boulding a pus problema creării unei ştiinţe, „eikonics”, consacrată conceptului numit. Această propunere indică o lacună evidentă a psihologiei sociale, de resortul căreia ar trebui să aparţină studiul acestor imagini.”[1]
[1] Moscovici, Serge, Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei, traducere din limba franceză de Oana Popârda, Iaşi; Polirom, 1997, p. 35.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu