”Bauer ne spune că «cei mari, curtezanii sunt laşi tîrîtori înaintea superiorilor lor, nesuferit de mîndri cu acei mai de jos. Banii îi fac să comită ori-ce ; ei sunt intriganţi meşteşugiţi, lipitori nemiloase ale poporului, apăsători ai celor slabi, aspri cu supuşii si tirani în casele lor.» 4 Raicevici adauge că «această manie de a face pe marele apucase pe timpul lui pe toată societatea bucureşteană. Toţi boerii atît acei cu, cît şi acei fără slujbe, se ţineau datori a merge în fîecare dimineaţă la curte, spre a-şi pierde timpul stînd la vorbă în vre-o sală. «Ei nu îndrăzniau însă să ceară audienţă, ci se preumblau mereu pe lingă uşa deschisă a camerei domnului, pentru ca el să-i vadă şi să le zică să intre. Cînd putea să-i sărute mîna sau genunchii era lucru mare, ba erau fericiţi chiar cînd îi bătea, numai să se apropie de sfînta lui persoană. Fusese însă la curte! Văzuse pe domn, poate chiar vorbise cu el ; era lucru mare ! «Această boală, adauge Raicevici, se comunicase şi neguţitorilor care şi ei îşi neîngrijeau de interesele lor spre a se apropia de oasele sfinte. Chiar şi slugile sunt apucate de idei de distincţiune, şi se glorifică de a aparţinea unor boeri care merg la curte, fiind în stare a părăsi pe stăpînii ce nu ar vizita palatul» 5.”
A.D. Xenopol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu