Eu știu ce e singurătatea,
Am întins-o pe pâine
Și am înghițit-o cu noduri.
Chiar un lătrat de cățel
Pare urlet de lupi,
Vântul când adie
Catastrofă
În Triunghiul Bermudelor.
Când se strecoară un nor dinspre Sud,
O boare dinspre Nord,
Inima mai bate de două-trei ori și îngheață.
Amintește-ți
(Știu că nu mai ții minte,
Dar vorbesc pentru fiii mei nenăscuți)
Cum a fost seara în care
Curat ca un mire
Fredonam Imnul Bucuriei
Și n-ai deschis ușa.
Scena a rămas goală,
Pământul a luat-o la vale,
Axa lui s-a înclinat
Ca o întristare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu