Pagini

luni, 30 ianuarie 2012

Clase, uite, nu e!

De aceea suntem astăzi martorii unui proces în care „clasele se desfiinţează, iar societăţile cele mai avansate nu mai sunt societăţi de clase". O trăsătură a acestei schimbări ce apare evidentă este „atenuarea identităţilor clasei, ideologiilor de clasă şi organizărilor de clasă care au modelat politicile corporatiste vest-euro-pene de la jumătatea secolului". Similar, „aspec­tele colective ale clasei, mediilor şi subculturilor clasei au dispărut de multă vreme". 

Descompu­nerea mecanismelor economice ale clasei, deşi este posibil să continue într-un ritm mai lent, se petrece în mal constant prin „larga redistribuire a proprietăţii; proliferarea proprietăţii mici şi indirecte; credenţializarea calificărilor şi profe­sionalizarea ocupaţiilor; puternica segmentare şi "globalizare a pieţelor; rolul crescând al con­sumului ca generator de status şi stil de viaţă". Potrivit lui Pakulski şi colaboratorilor săi, am ajuns astfel la nişte condiţii sociale şi forme de viaţă cotidiană care sunt chiar opusul unei so­cietăţi a claselor.[1]


[1] Gordon Marshall, Oxford. Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Univers enciclopedic,

Niciun comentariu: