E ceva mai rău decât exploatarea
Și furtul găinii din cuibarul cu ouă:
Bucuria că le-a reușit șmecheria,
Frecatul mâinilor
Și sâsâitul printre dinții falși: i-am făcut-o!
Trăitori pe pământ
Iubesc răul
Și se acoperă spre ziuă
Cu haina minciunii,
Numind negrul alb
Ca să poată ațipi cât de cât.
Cel Care Vede
Îi lasă pe cei răi
Fără moștenitori,
Iar când unuia i se strecoară, totuși,
Vreun neisprăvit printre degete
Numele lui va fi de ocară.
De aceea se și îmbracă, nefericiții,
În piei de animale
Și călăresc pe cămile acoperite
Cu purpură:
Speră că va dăinui umbra
Deformată pe care o lasă
Deasupra nimicniciei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu