„Dar ruptura se produce între revoluţia maghiară şi Viena. Guvernul maghiar desfiinţează regimentele grănicereşti române și încorporează pe români în regimentele maghiare. Brutalitatea şi arbitrarul comisiilor de recrutare exasperează pe români, care se ridică şi se înarmează spre a-şi apăra drepturile neamului lor. De astă dată, Curtea de la Viena, care dizolvase dieta de la Pesta, proclamase starea de asediu şi dăduse Transilvania pe mina autorităţii militare, cere ajutorul românilor. Prin graiul lui Şaguna, românii promit ajutorul în schimbul realizării unui program de revendicări: unirea tuturor românilor din statul austriac—inclusiv Bucovina—într-o singură naţiune sub sceptrul Habsburgilor; o adunare naţională românească; reprezentaţi în dieta imperială; delegaţi pe lîngă fiecare minister; împăratul să ia titlul de „mare duce al românilor". Împăratul ia angajamente solemne că ”va lua în chibzuire amănunţită petiţia fidelei naţiuni române", apoi făgădui românilor ,,o constituţie organică, potrivită cu trebuinţele adevărate ale acestui popor". Întemeiaţi pe cuvîntul imperial, românii intră în foc ca să salveze lamentabilele oşti imperiale, rău încolţite de unguri. Era nu numai libertate» unui neam de cîştigat, dar erau şi împilări seculare de răzbunat. Şi atunci, o minune se produce.
Drapelul luptei, căzut cu o jumătate de veac mai-naint din mîinile lui Horea, se înalţă din nou în Munţii Apuseni, ţinutul neînduplecaţilor moţi. Cel care îl ţine acum în mîna lui viguroasă e un tînăr avocat, Avram lancu. El va deveni eroul legendar al luptelor românilor [31].
Legiuni româneşti ies ea din pămint: sînt ţărani simpli care luptă cu furci, cu lănci, eu puşti cu cremene, cu tunuri de lemn de cireş ; prefecţii, tribunii şi centurionii care le comandă, sînt popi de sat ori modeşti cărturari. Din tabăra sa de la Cîmpeni, Avram lancu, ,,craiul munţilor" —cum l-au eternizat baladele populare — repede ca un vîrtej legiunile sale împotriva oştirilor ungureşti, victorioase pînă aci. Abrudul, Aiudul, Turda capitulează, Zlatna, Vinţul sînt cucerite prin foc şi sînge. Oştile ungare, comandate de Hatvani şi Kenieny sînt bătute în lupte sîngeroase la Fîntînele şi de trei ori la Abrud. Unul din prefecţii lui lancu, Axente Sever, reuşeşte să despresoare Alba lulia şi să libereze pe imperiali.”
C. Kirițescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu