Iubire terestră

Trebuia să ajung și la Olt,

Nici nu se putea altundeva,

Viața ți-o faci, dar e și sort

De nu erau oltenii, mai va.

Că de-acolo plecară boiarii

Coborâți pe pod din râmleni

(L-au distrus oameni, nu carii

Nu le-aș vedea trupu-n poeni).

Dar hai să uităm toate cele

Că ești tânără și vreau să trăiești

Viața să-ți fie urcuș cu plăcere,

Mă ocup eu de treburi cerești.

Și voi spune, la marea vedere,

Pune la mine-n spinare păcatul,

Creola e mică, nu va ști cum se cere,

Începe cu mine, Doamne, aratul.

Mă voi înjuga la grea arătură,

Iadul voi spinteca unde-i negrul dudău

Îți las ție tot, să te aperi de ură,

Când vor zice că am fost sămâdău.

Dacă scapi din gheare haine

Și n-ai să mă uiți, cum ai zis,

Voi fredona încet, dar de-a pururi:

Creola, ești pământesc paradis.