Tot Petre Andrei și tot despre rase

Omul e un produs nu numai al mediului înconjurător, ci şi al dispoziţiilor corporale şi spirituale pe care le moşteneşte de la părinţii şi strămoşii săi. După cunoscuta teorie a lui Weissmann, copilul e produsul unei plasme germinative, moştenind jumătate de la tată, jumătate de la mama sa, bineînţeles nu într-o proporţie exact matematică. De aceea, copilul poate semăna la chip şi în structura sa fizică mamei sale, iar din punct de vedere psihic tatălui său. Sau poate să nu semene cu nici unul dintre ei, ci să reproducă însuşiri de-ale bunicilor. 

”Plasma germinativă suferă desigur modificări. Se poate spune că toate acele fiinţe care sunt asemănătoare, care au strămoşi asemănători şi dau urmaşi asemănători, reacţionând la fel faţă de influenţele externe, formează o rasă în sens biologic,


 Rasa este astfel o unitate de conservare a vieţii cu caracterele ei proprii, cu rezistenţa ei faţă de mediu ñ e un fenomen vital. Doctrina biologică a rasei, având drept bază tocmai această afirmare a ei ca unitate de viaţă, cuprinde în sine următoarele idei fundamentale, care reprezintă tot atâtea aspecte ale problemei de care ne ocupăm aici, şi anume: diversitatea raselor în spaţiu, invariabilitatea lor în timp, inegalitatea dintre ele şi eugenia.

Diversitatea şi multiplicitatea raselor în spaţiu este un fapt pe care nimeni nu-l poate tăgădui, deşi până acum nu s-a putut stabili un criteriu unitar general admis pentru determinarea precisă a fizionomiei raselor şi a numărului lor. Se constată că există mai multe rase, dar când e vorba să se deosebească clar caracterele lor apar nespus de multe greutăţi. ”

Petre Andrei