CONTESEI DE NOAILLES, NASC. PRINCIPESA BRÎNCOVEANU
Brîncoveanu Constantin,
Boieri vechi şi domn creştin.
Cîntec din bătrîni
Îți recitesc răvaşu-n franţuzeşte
Cu slova lui muiată-n ironie
Și nu ştiu cum, un gînd mă ispiteşte...
Mă iartă, doamnă, că ţi-l spun şi ţie...
Tu ne-ai uitat, tu-din strigarea noastră
Nu ştii nimic, nimica nu te doare;
Dunărea nu-ţi plînge la fereastră,
Nici munţii mei nu pot să te-nfioare...
Nu ne-nţelegi nici visul, nici cuvîntul,
Nici cîntecul tu nu ni-l poţi cunoaşte...
Din ţara ta ţi-a mai rămas pămîntul,
Ai grîu în el, dar ţi-ai uitat de moaşte...
Abia o dat', cînd te chema Bizanţul,
Ai poposit la noi o clipă, două :
Verigă mîndră ce te-ai rupt din lanţul
Unor vieţi atît de scumpe nouă...
De-aceea azi te miri ca de-o poveste
Cînd cineva de rostul tău te-ntreabă,
O glumă-ţi par cuvintele aceste
Şi rîzi de noi, odraslă basarabă...
Rîzi în zadar ! Trecutul ne-nfăşoară
Oricît de mult l-am surghiuni din minte...
Străbunii-n noi de veci nu vor să moară
Şi noi minţim, dar sîngele nu minte !
Ei vin la noi... — Ş-acolo-n metropolă,
Pe malul Senei, umbra lor străbate,
Suflarea lor pătrunde sub cupola
Palatelor cu creştete bronzate...
Cîţi logofeţi şi vornici nu se schimbă
In noaptea ta cu visuri zbuciumate...
Cu noi în drum doar pururea se plimba
Un ţintirim de suflete uitate...
Cînd vei simţi o jale vag-adese
Şi-n liniştea amurgului de toamnă
Te vor fura îndemnuri nenţelese,
Nu te mira : Sunt Brîncovenii, doamnă !
Luceafărul, Sibiu, 15 apr. 1912
Într-o scrisoare adresată revistei Les Annales contesa de Noailles declară că nu e româncă şi nu cunoaşte cîtuşi de puţin România, în care a fost numai o dată, în drum spre Constantinopol (n.a.).
Octavian Goga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu