Erai îngrijorată, Creola,
Că nu ți-am cântat serenade,
Dar eu chiar stricasem busola
Tot căutând noroace pe strade.
Semănau cu tine femeile toate
Până mă apropiam să le văd
Nu mă interesa de-s deștepte sau toante
Că oricum nu-mi luasem năvod.
Unele parcă te imitau la mers,
Se făceau că plutesc, dar tot grele,
Eu căutam o rimă la vers
Iar ele mă-ntrebau de lovele.
M-a fluierat un prieten pe-un mal
Să-mi arate cum se preling apele
Și să-mi explice de ce-s așa pal,
Iar eu îți desenam pe val genele.
Spre ziuă, aproape stors de putere
Am ajuns la castel, chiar sub geam,
În jur era lumină cum era-n alte ere,
Și-am plecat murmurând: doar pe tine te am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu