Un strop de foc purtat de vînt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pămînt.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.
Eu sunt o lacrimă tîrzie
Din plînsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare ,
De pe tărîmuri fără glas,
De pe tărîmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.”
O. Goga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu