Cele trei clase

”Boierimea în veacul trecut se împărţia tot în acele trei clase care subsistau din vechime în ţările romîne. Deosebirile de rang  însă se hotărîse  cu mai mare tărie, şi nişte norme fixe şi nestrămutate re­gulau raporturile  sociale între deosebitele ei clase.

In clasa întâi, care purta numele grecesc de protipenda, se numărau acei cu titlurile de logofeţi, vor­nici, hatmani, postelnici şi agi⁶. Din această clasă se alegeau sfetnicii sau miniştrii principelui, preşedinţii divanului domnesc, comandanţii miliţiei cîtă mai ră­măsese în ţările romîne.

”Clasa a doua era formată din spătari, bani, comişi, paharnici, stolnici, mult mai numeroasă decît clasa întăi, era mărginită în drepturile sale la îmbrăcarea posturilor de dieci de vistierie adecă dre­gători în ministeriul finanţelor, care se puteau urca după protecţie, mai mult decît după merit, până la posturile cele mai înalte din această ramură, fără a putea însă trece mai niciodată peste pragul care i despărţia de protipendadă,

Clasa a treia erau cinurile adecă rangurile mici : slugerii, şatrarii, medelnicerii, portarii, care dădeau din desele lor rînduri scriitorii din toate cancelariile domneşti, precum şi ale celor ţinutale.

Între aceste clase se stabilise nişte regiile cu atît mai precize pentru deosebirea rangurilor, cu cît fi­ind cu toţii boieri, s'ar fi putut mai uşor întîmpla amestecuri. Aşa bunăoară un boierănaş de clasa a treia săruta poala antereului unuia din clasa întăi ; boierul de starea a doua îi săruta mîna, iar cei de rang egal din clasa întăi se sărutau pe barbe. Cel mic sta în picioare cu giubeaua strînsă la piept şi într'o postură umilită dinaintea unui boier mare ; acel ceva mai căftănit se punea cu sfială pe un colţ de scaun, iar cei egali în rang stăteau alături pe divan cu picioarele sub ei. ”