”Oh, oh, oh ! săracă Ţară Moldovă şi Ţară Muntenească, cum vă pitreciţ şi vă dezmerdaţ cu aceste supărări, la aceste vremi cumplite, şi făr'de milă de stăpînii noştri, care singuri noi ţ-am poftit şi ţ-am aflaţii ! Nu ne săturam de domni de ţară, nici de măritat fetele după peminteni, ce dzîcem că-s proşti şi săraci. Şi alergaţi la cei străini, greci, de-i apucat cari de cari să vă hii gineri, că-s cilibii şi bogat, şi le daţi moşii şi-i puneţ în capul mesîi. Iacă la ce am vinit! Aceste, adivărat că ne-au făcut cilibii la toate, cu lacrămi pre obraz şi cu suspinuri la Dumnădzău strîgînd. Iar altă puteri, făr-a suspina la Dumnădzău, n-au rămas. Ia privit pre ţările megieşilor cum ţin pre cei străini! Le dau di mînc'at, iar la sfat sau în capul mesîi nu-i pun, nici îi amestecă. Şi pentru acee trăiesc prostimea lor păn-acmu necălcată. De-ş dau vo fată după vun străin, pre cu greu, dar moşan nu-1 priimăseu, nici la sfat. Şi pita ce o mînîncă. cu vărsări de singe şi cu multă ostineală şi grijă şi sllujbe, o mîncă streinii pentr-alte ţări".”
Ion Neculce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu