Doina olteanului din Spania

(auzită de la un lăutar blond)

Și-au plecat olteni la coastă,

Ila-i, ilai, ilai la,

Care ici, care colea,

De-au ajuns în Spania,

Unde nu e coastă rea,

Că s-a dus și mândra mea.

Să vezi,

Țaică, să nu crezi,

Curg Jiuri pe margine

De zici că n-au streașine,

Și le sar peștii pe jari

De zâci că ești la Podari.

Când ajung olteni la târg

Fetele gâtul și-l frâng

Să tot uită după ei,

Se cunosc că-s străinei,

Buni de muncă, buni la pat,

Din priviri s-au împăcat.

Iar unu din Calafat

La una doar s-a uitat,

Lui i s-a părut frigidă

Și-a rămas pe loc gravidă.

Sor-sa dormea la unu'

De nu suporta românu',

Ăla sta-n pat cu de-ai lui

Și s-a pus ea căpătâi.

L-a sucit, l-a răsucit,

Pân' la ziuă l-a muncit

Și din unul leșinat

A făcut ditai bărbat.

Și iar verde de colastră

Au plecat olteni pe coastă

Și nu mai vin înapoi,

Unde-ajung ei fac cât doi.