Chemare continuă

Vino repede, iubito,

Că mi se aprind călcâiele,

Nu-i pasă inimii mele

De frigul de afară

Și nu e meșteră la citit termometre.

Ea arde ca focul de paie,

Ca focul mocnit,

Ca gazul de sondă,

Ca uleiul încins

Și nu se lasă stinsă

Flacăra ei

Decât de glasul tău

Fără seamăn

Când soptește-n surdină:

Vin,

Sunt în drum spre tine,

Iubitule,

Lângă tine sunt,

Lângă,

În.

Aseară nu-și găsise loc pe creanga înghețată

Iubirea

Și am deschis geamul,

S-a așezat la discuții cu mine

Și astfel mi-a trecut noaptea.

Cât e de bine

Că te-ai strecurat

Odată cu ea

Sub blana mea morocănoasă

De urs nesătul.