”Nu sîntem responsabili decît de actele comise în mod voluntar. Rezultă că deontologia nu se poate dezvolta decît dacă mijloacele de comunicare sînt libere. în calea libertăţii lor există cinci obstacole majore, foarte diferite.
Cel mai vechi, tehnologic, se estompează astăzi.
Al doilea obstacol este politic: de la naşterea presei, dezvoltarea sa a fost frînată de suveran şi de tribunalele sale; şi astăzi, chiar în democraţie, Statul încearcă întotdeauna să cenzureze sau să orienteze informaţia.
A treia ameninţare, din ce în ce mai gravă în secolul XX, este cea economică: utilizarea mijloacelor de comunicare cu singurul scop de a realiza profituri. In ceea ce priveşte al patrulea obstacol, acesta ne poate surprinde, căci se vorbeşte rar despre el: conservatorismul profesioniştilor, noţiunile şi deprinderile lor învechite (a se vedea capitolul „Tradiţie, conservatorism, rutină"). Ultimul obstacol, despre care nu se vorbeşte niciodată, provine din cultură: tradiţiile; de exemplu statutul femeilor în ţările musulmane, loialitatea faţă de trib în Africa, respectarea celor bătrîni în Japonia. Altfel spus, el provine de la public.”[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu