”Dintre toate scrierile lui Spinoza, Etica este considerată ca opera sa de maturitate. Ea a fost concepută ca o sinteză generală a întregii sale concepţii. Vorbind despre ea, Spinoza o numeşte „filozofia mea"'. In Etică se cuprind, într-o formă sistematică şi concisă, ideile fundamentale din scrierile sale anterioare, care tratează problema existenţei, a cunoaşterii şî a locului omului în natură şi societate. Din acest punct de vedere, toate aceste scrieri pot fi considerate ca o pregătire sau o dezvoltare « operei sale fundamentale, Etica.
Ceea ce izbeşte de la început pe cititorul acestei cărţi este rigiditatea schematismului ei logic, forma deductivă a argumentării, după procedeul geometriei: definiţii, axiome, propoziţii sau teoreme, demonstraţii, note, corolare etc.
Titlul acestei opere, ca şi forma ei de expunere — ce prezintă oarecare greutăţi în urmărirea dezvoltării ideilor, mai ales din pricina nesfîrşitelor paranteze în care se citează propoziţiile, demonstraţiile etc. anterioare — îşi au explicaţia lor. Etica poate fi considerată ca un atac sistematic şi concentrat împotriva eticii tradiţionale, împotriva mentalităţii medievale, care s-a menţinut şi în protestantismul bigot. ”
Prefață la Spinoza, Etica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu