Domnule, sunt zilnic în eroare,
Încât seara adorm ca un buştean
Să nu răscolesc alunecările
În şanţ
Şi să mă cuprindă
Coşmarul.
Dar, aşa negru cum sunt,
Tu ştii, Domnule,
Că nu mă duc la întâlnire
Cu oamenii răi,
Nu-mi place viclenia,
Nu complotez
Nici împotriva prietenilor,
Nici pe duşmani nu-i bag sub brazdă,
Iar pământul ţării-mi este
Sfânt.
În templul creaţiei,
Mă simt ca la sânul mamei,
Sub cerul tău,
Sunt pasăre ocrotită de streaşină.
Te rog, Domnule,
Nu mă secera
Odată cu viclenii
Şi nu mă trata
Ca pe vărsătorii şi vânzătorii
De sânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu