"Obiceiurile şi credinţele eterogene, strânse în mod arbitrar la un loc sub eticheta totemismului, nu se întemeiază pe ideea unui raport substanţial între unul sau mai multe grupuri sociale şi unul sau mai multe domenii naturale.
Ele se înrudesc cu alte credinţe şi practici, legate, direct sau indirect, cu scheme de clasificare care permit a sesiza universul natural şi social sub forma unei totalităţi organizate. Singurele deosebiri ce pot fi introduse între toate aceste scheme se reduc la preferinţe – care nu sunt niciodată exclusive – pentru un nivel sau altul de clasificare.”
Aceasta vrea să însemne că practicile din viaţa unui popor nu sunt apariţii capricioase şi nici monopolul acelui popor, fie el apărut în negura vremilor pe scara istoriei, fie apărut mai aproape de zilele noastre, atât de aproape încât să i se poată cunoaşte epoca apariţiei, cum este cazul poporului român şi nu numai.[1]
[1] Claude Levi-Strauss, Gândirea sălbatică. Totemismul azi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970, p. 288.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu