Singura dovadă
Că pământul, mama noastră,
Nu s-a născut din foc
Şi că nu întâmplarea
I-a fost tată orb.
Dis de dimineaţă
Îmi scald privirea
În apa lui firavă
Şi miros pasul
Îngerilor
Care au trecut peste el
La miez de noapte.
Veniţi, prieteni,
Să dansăm calm,
Fără stimul de ierburi,
În jurul luminii
Care se răsfrânge
În bobul de rouă.
Nu vă faceţi probleme
Că nu vom încăpea
Pe marginea firavă
A licului.
Fiul ne-a promis
Că în casa Tatălui său
Sunt multe locuri.
Veniţi, prieteni,
Sau nu veniţi,
Dar gândiţi-vă izvorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu