Bine-a zis şi-a cugetat
Ăla care a cântat
Că doar luna şi-nc-o stea
Ştie de dragostea mea.
Că ş-io iubesc acuşica
Şi habar n-are mămica
Şi ies seara pe uliţă
Să bat în geam la mândruţă.
Dar eu bat şi eu aud
Şi mă pitul după dud
Să nu mă vadă vecinii
Că iute-ar asmuţi câinii.
Mândra nu vrea să deschidă,
E legată după tindă,
Nu poate face un pas,
Dar de ea tot nu mă las.
Pân-la urmă, tot o prind
Şi mă sui cu ea pe grind
Şi până ne-om face treaba,
Culcăm în picioare iarba.
Când va clipi luna des,
Am s-o sărut pe ales
Pe guriţă, după gât,
Între sâni, am să m-afund.
Nu mă mir că lumea mare
Habar n-are de-întâmplare
Creo nu ştie nici ea,
Că pân-acuşea venea.
C-am avut noi învoire
Şi-a jurat fără cârtire
Că de-oi face o strigare,
Va veni în goană mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu