”Cu milostenia să îmblânzim pre Dumnezeu, dând cu dragoste milă, din agonisitele noastre céle drépte, lipsiţilor, săracilor, streinilor, bolnavilor şi celor ce sunt întru închisori.
Şi atunce vom fi şi noi miluiţ de Dumnezeu, după cum zice la céle zéce fericiri;
iar de vom da milă din jafurile ce facem, mai multă osândă vom câştiga şi de să va luneca cineva cu firea şi va zice în mintea lui că nu ştiu ce grăesc, lăsându-se în nădéjdia cuvântului lui Ioann ce zice: „Faceţ şi voi milostenie din mamonul nedreptăţii“,
trebuiaşte acela ce va gândi acel lucru să meargă întâi să întrébe pre cei ce ştiu şi tâlcuesc sfânta Scriptură, făr’ de vicleşug, să vază cu ce gând l-au zis Ioann acel cuvânt, apoi să gândească rău asupra mea.
Gândul lui Ioann iaste acesta: faceţ, zice, şi voi milostenie din mamonul nedreptăţii. În ce chip? Cu lacrămi, cu inimă înfrântă şi cu gând ca acela ca să nu mai faci după acéia strâmbătate nimănui, nici să jăfuiţi şi apoi, atunce va fi acea milostenie priimită;
care lucru să poate încredinţa şi de pe Zacheu, că au zis: „Iată, jumătate de avuţiia mea o dau săracilor şi de am năpăstuit pre cineva cu ceva îi întorc împătrat“.
Auzit-aţ ce zice Zacheu, căruia au zis Hristos: „Astăzi să făcu mântuire casei aceştiia, pentru că şi acesta fiiu lui Avraam iaste“, adecă au făcut cu gând şi cu inimă ca a lui Avraam acea milostenie, iar nu ca unii dintre noi ce fac jafuri şi fac câte sunt mai réle pre pământ, apoi să duce cu gând ca acela ce dă vreunui popă să-i facă sărindariu ca să i să iarte păcatul şi el tot cu totul stă în tina răutăţii.
Nu aşa, ticăloşii de noi, nu aşa, că Dumnezeu nu să înşeală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu