„Mitologia priveşte o categorie de fapte şi un mod particular de a interpreta lumea şi viaţa. Ştiinţa populară este o expresie lărgită, care cuprinde o sumă de cunoştinţe empirice, încărcate de elemente noi legate de viaţă, în mare măsură pozitive şi cu urmări practice.
Spaţiul este supus şi el acestui regim cu dublu sens, pozitiv şi emoţional, după cum experienţa imediată a mediului sau nevoia de explicaţie poate influenţa. Spaţiul în satul românesc poate fi o intuiţie, o reprezentare şi uneori chiar o concepţie. Trăit interior, el poate deveni calitativ; reprezentat sau conceput, el devine un fenomen concret pozitiv, deşi nu complet eliberat de elementele emoţionale.
Spaţiul, aşa cum ni-l prezintă satul românesc tradiţional, este, desigur, în primul rînd o problemă practică, impusă de mediul înconjurător, şi a cărei ignorare i-ar pune omului în pericol însăşi existenţa fizică. Pînă la această limită însă, spaţiul, pe plan sufletesc şi mintal, are o seamă de reacţiuni necesare comportării şi orientării omului.
Lucrurile pot fi urmărite însă mai departe, şi anume acolo unde spaţiul devine o ciitegorie şi o forma de explicaţie, cadru fundamental pe care se ridică o viziune de viaţă. în aceastătapă spaţiul devine o reprezentare colectivă, cu forme şi funcţiuni specifice unui grup social etnic.”
Spaţiul este supus şi el acestui regim cu dublu sens, pozitiv şi emoţional, după cum experienţa imediată a mediului sau nevoia de explicaţie poate influenţa. Spaţiul în satul românesc poate fi o intuiţie, o reprezentare şi uneori chiar o concepţie. Trăit interior, el poate deveni calitativ; reprezentat sau conceput, el devine un fenomen concret pozitiv, deşi nu complet eliberat de elementele emoţionale.
Spaţiul, aşa cum ni-l prezintă satul românesc tradiţional, este, desigur, în primul rînd o problemă practică, impusă de mediul înconjurător, şi a cărei ignorare i-ar pune omului în pericol însăşi existenţa fizică. Pînă la această limită însă, spaţiul, pe plan sufletesc şi mintal, are o seamă de reacţiuni necesare comportării şi orientării omului.
Lucrurile pot fi urmărite însă mai departe, şi anume acolo unde spaţiul devine o ciitegorie şi o forma de explicaţie, cadru fundamental pe care se ridică o viziune de viaţă. în aceastătapă spaţiul devine o reprezentare colectivă, cu forme şi funcţiuni specifice unui grup social etnic.”
Ernest Bernea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu