„Istoria Sculpturii, căreia opera lui Brâncuşi îi aparţine chiar de-acuma, artistul nostru este un început şi un sfârşit.
Este un sfârşit în sensul că opera lui Brâncuşi înseamnă desăvârşirea unui întreg complex sculptural, o şcoală, cum se spune în manualele de artă, reprezentând, în imensa parabolă a artei lui, cîteva generaţii în devenire, adică în alte cuvinte : isprava lui cuprinzând ceea ce cîteva generaţii de sculptură ar fi putut da în cazne succesive.
Cazna lui rezumă.
Şi este un început opera lui Brâncuşi. pentru că ea aruncă nenumărate poduri către limanul lumilor necunoscute, lumi noi, lumi unde minunea e firescul, în sfârşit, un fel de viaţă nouă, vie şi într-un chip fără început şi fără sfîrşit, care dă într-un fel şi într-un cuvânt o măsură a nesfârşitului şi a nemuririi.”
V.G. Paleolog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu