„Fenomenele romantice sunt de o varietate deconcertantă. E suficient să amintim apariţii cum ar fi gândirea lui Hegel, poezia şi viaţa de aventură ale lui Byron, pictura spectaculos-teatrală şi de culori tari a lui Delacroix, teoriile ştiinţifice, ce par un poem, ale lui Cuvier, politica, revoluţionară şi contrarevoluţionară, a timpului. Clasicismul se complăcea în contemplaţie, atras de statica Ideilor platonice. Prin contrast cu această eterică, cerească placiditate, „mişcarea" va deveni o notă dintre cele mai importante a întruchipărilor romantice. Aceasta nu numai în artă, ci şi în metafizică; nu numai în politică, ci şi în ştiinţă. Dăm pilde, nu multe, dar concludente; după domenii.
Mai întâi cîteva cuvinte despre metafizica romantică. Luînd în considerare concepţia metafizică a lui Hegel, vom observa că „Ideea" încetează de a fi o formă imobilă a cerului platonic, contaminîndu-se parcă de agitaţia şi de elanul proprii epocii. Hegel vede „Ideea" ca şi cum aceasta ar ieşi necontenit, din proprie iniţiativă, din sfera cristalină a eternităţii şi a logicii pure, pentru a se realiza în Natură. „Ideea", o dată realizată în Natură, sub formă concretă şi suferind diverse alterări, se întoarce, după părerea filosofului, iarăşi la sine, în conştiinţa omului şi în 'creaţiile istorice ale Spiritului.”
Lucian Blaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu