„Generalizarea « micei burghezii» într'o ţară nu dă voie acumulării de capitaluri pentru a se întreprinde investiţiuni de mare format. Mica burghezie este egalitate în sărăcie şi pierderea oricărei speranţe de a se ridica vreodată standardul general. Atât potenţialul capitalist cu mare burghezie, cât şi cel pur colectivist îngăduie strângerea de mari capitaluri pentru construcţie. Potenţialul economic al micei burghezii nu îngăduie aşa ceva. Ea consumă imediat. Analiza bugetului românesc, a conversiunii, a celor două reforme agrare, a aparatului administrativ român, a politicei financiare sub acest unghiu «mic burghez», dă cheia falimentului economiei româneşti, incapabilă de a organiza producţia cu toate bogăţiile naturale pe care le posedăm.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu