Iară pre cine vei birui să nu crezi că-ţi va fi priieteni.
Noi, tătarii, cu jurămîntu niciodată nu sîntem învăţaţi a ţine credinţa; cuvîntul grăit, acela ne ieste jurămîntul. La voi sîntu acestea basne, de juraţi şi puneţi pre Dumnezeu în zapise martur. La noi, aceia ce calcă cuvîntul pre Dumnezeu înşală. Deci, nici de o treabă nu-ţi sîntu. Cu îndoită credinţă priieteni noi ţi sîntem, din doao părţi ca o strajă, că dintr-acoace numai apa Donul disparte, cu bahtrii ho-tărîm, iară dispre apus oardile şi neamul nostru pană la Trachiia peste Dunăre cu moşiia ta, Machidoniia, precum înţelegem, ne ajungemu.
Te întrebu: priietin, au nepriietin vei vrea să-ţ fim?
Răspunsul lui Aixandru Machidon solilor tătărăşti:
Sfatul vostru şi norocul mieu. la cumpănă voiu pune şi ce-mi zici voiu socoti. Să nu vă pară că sînt îndărătnic. Iară nici norocul mieu voiu lipăda, ci voiu să vă arătu că nici o primejdie a lumii la mine nici un preţii nu are şi ca acela sîntu, carile nu îndelungată, ci vestită pofteseu viiaţa.
Miron Costin, Opere, ESPLA, 1958, p. 317
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu