Pagini

sâmbătă, 11 februarie 2012

Despre limbaj


Devitt consideră că limbajul dă speciei umane avantaje enorme asupra celorlalte specii, limbajul fiind o cale rapidă şi uşoară de a transmite descoperirile de la o generaţie la alta.[1] În această multitudine firească de opinii – firească, fiindcă limbajul este nu doar primordial, ci şi complex, legat intim de ceea ce gândeşte, face şi interpretează omul – rolul teoriilor şi analizelor lui Ferdinand de Saussure rămâne esenţial. Despre limbaj, el spune: ”Este o instituţie omenească, dar o instituţie de asemenea natură, încât toate celelalte instituţii omeneşti, în afară de aceea a scrierii, nu pot decât să ne inducă în eroare în privinţa veritabilei sale esenţe, dacă ne încredem în analogia dintre ele.”[2] Şi mai departe: „Celelalte instituţii sunt bazate (în grade diferite) pe raporturile naturale dintre lucruri […]. limbajul şi scrierea nu sunt bazate pe raportul natural dintre lucruri. Nu există nici un raport, nici un moment, între un anumit sunet siflant şi forma literei S, după cum cuvântul cow desemnează o vacă la fel de bine ca şi cuvântul vacca.”[3] Aşa este, dar rămâne întrebarea dacă la început, atunci când Adam-Omul a dat nume primei vaci, a făcut sau nu vreo legătură între fiinţa desenată ca vacă şi sunetele articulate când a analizat-o, a admirat-o şi a separat-o de cele văzute mai înainte. Dar chiar dacă nu am da crezare acestor opinii – respectând dreptul oricui să pornească de la alte premise primare – tot suntem obligaţi să acceptăm (ne obligă raţiunea) că nu putem vorbi despre umanitate mai înainte de a fi constatat  că în evoluţia vertebratelor a apărut un homo sapiens capabil să spună şi să fie auzit, să atragă atenţia asupra unui pericol şi să-l numească. A numi, scrie Durkheim este primul semn al comunicării. A gândi înseamnă, desigur, a-ţi ordona ideile; prin urmare, a clasa.



[1] Devitt, M., Sterelny, K., Limbaj si realitate, [Iaşi], Editura Polirom, 2000, pag. 25.
[2] Saussure, Ferdinand de, Curs de lingvistică generală, [Iaşi], Polirom, 1998, p. 274.
[3] Ibidem.

Niciun comentariu: