Pagini

duminică, 12 februarie 2012

O scurtă rememorare


Mi s-a pus întrebarea care este romanul meu preferat dintre cele scrise și am răspuns:

Este foarte greu să am o opțiune după ce am publicat treisprezece romane, trei volume de versuri și vreo zece – cincisprezece cărți de specialitate, care îmi este cartea cea mai dragă, dar pot să spun că romanul, “Fratele nostru Emanuel”, care a constituit debutul meu în proză, după ce în prealabil publicasem un volum de versuri și un studiu critic, este o carte pe care nu aș mai fi în stare să o scriu, în sensul că în ea am făcut ceea ce se poate numi o autoflagelare, evident simbolică, vorbind ca despre un alt personaj.
M-am uitat oglindă, şi nu am avut milă de mine, adică de personajul pe care îl reprezentam, nu în sensul că l-am batjocorit, ci în sensul că am scris fără cenzura tot ce am crezut eu că trebuie scris, motiv pentru care, aproape 100 de pagini din manuscris nu au primit viza cenzurii, iar 40 dintre ele au trebuit refăcute. Refăcute, însemnând scoaterea unor cuvinte pentru că era perioada de agresivitate a cenzurii care se lega de cuvinte.

Niciun comentariu: