„Dincolo de stereotipurile doctrinare, cel mai mare şi unicul gânditor al ţării reuneşte rudimentaritatea, enormul şi grotescul ubuesc, agramatismul şi ilogismul; cum însă textele cuvântărilor sale sunt asigurate de funcţionarii Comitetului Central, trăsăturile amintite pot fi repartizate corespunzător. Un pasaj din cuvântarea la. Consfătuirea de lucru pe (sici) problemele muncii organizatorice și politico-educative, publicată de ziare la 5 august 1983, ilustrează aberația enormă, care a făcut succesul comic al unor personaje ca Joseph Prudhomme: „Legile sociale, ca şi legile naturii, ca şi legile Universului în general, cer să se asigure funcţionarea în cele mai bune condiţii a tuturor sectoarelor sociale, a întregii activităţi, pentru a asigura evitarea apariţiei de contradicţii, de greutăţi care pot să creeze obstacole în bunul mers înainte al societăţii." Sau: „Să facem totul pentru ca istoria să devină o puternică armă a prieteniei şi solidarităţii între popoare, în lupta pentru socialism, pentru colaborare şi pace internaţională!" (Expunere la Congresul educaţiei politice şi culturii socialiste, din 2-4 iunie 1976).”[1]
[1] Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, Vol. II, București, Editura Semne, 2009, p.11.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu