”La nivel individual, se dezvoltă un oportunism „decent” acceptabil şi ca dublă conspirativitate: unii scriitori devin indirect critici prin formule literare de mascare a criticii regimului, alţii, indirect colaboraţionişti prin mascări identitare. Ion Ţugui, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu scriu articole de fond servile pe care nu le semnează, dar încasează onorariile, o justificare fiind valoarea politică mai mare a apariţiei textului respectiv cu egida publicaţiei. Dar incapacitatea de a organiza o opoziţie unită defineşte şi blocul sovietic în ansamblu. Puterea e remarcabil construită, dar nu şi opoziţia: „Contactul între disidenţii sovietici și cei din alte ţări ale blocului sovietic a fost cu totul fără semnificaţie. Disidenţii sovietici i-au imitat pe disidenţii din aceste ţări şi într-o oarecare măsură au suferit influenţa acestora. Iar ideile disidenţilor sunt într-atâta de primitive, încât în fond nu ai cu ce să faci schimb.” (De vorbă cu Alexandru Zinoviev, Curentul, an 60, nr. 5990,1988).”
Marian Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu