Ce senin stă plopul meu, iubito,
Nici nu se mai miră că e ger,
Lasă vântul să se scurgă-n grabă,
Tace melancolic ca un miel.
A uitat de frunzele furate
Ba de arșiți, ba de-un cuc stinger,
Crengile lui două câte două
Scriu un ve discret până la cer.
S-a obișnuit cu albul nesfârșit
Cum o vară a umbrit doar verde
Nu te-ncrede în tăcerea lui
Eu am spus de mult că el ne vede.
A știut și pașii tăi grăbiți
Când îl ocoleai ca pe-un necaz
Te-ai ferit degeaba, nu e cazul,
Tu trăiește-ți visul alb de azi.
Să observi ca-ndată ce răsare
Ochiul Domnului pe ceruri pus
Plopul nostru va trimite-n zare
Prima frunză cu un dor inclus.
Lângă ea va fredona un paser
Ce va anunța că el e mire
Va avea sub aripi o scrisoare
Cu-un text sec: e numai pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu