„În cercetarea estetică, avem deci a face cu sentimente şi anume cu cea mai înaltă speţă de sentimente. Valoarea estetică are ca substrat sentimentul. Cercetarea valorii estetice se poate face pe trei căi, sau mai just pot fi trei puncte de vedere şi anume :
a. un punct de vedere istoric,
b. altul psihologic şi
c. unul critic normativ.
Din primul punct de vedere, se va studia evoluţia intuiţiei estetice, precum şi diferitele moduri de a concepe frumosul, atât în trecut, cât şi în prezent. Al doilea punct de vedere va determina analiza sentimentelor, ce întovărăşesc orice reprezentare estetică, iar al treilea punct e acela al fixării unui ideal estetic, a unei valori supreme, care e unitatea de măsură a frumosului. Estetica îndreptată către critica frumosului e bazată pe psihologie, deci „estetica psihologică este o supoziţie pentru cea normativă” cum zice H. Maier[1]. Momentul normativ constă în arătarea condiţiilor şi legilor frumosului şi prin aceasta se arată calea pe care se poate ajunge chiar la scopul artistic, la creaţia frumosului (deşi aceste legi şi condiţii ca norme pentru crearea frumosului sunt inutile, căci artistul în creaţia sa nu urmează nici o normă, ci el dă norme artei).”
Petre Andrei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu