Pagini

miercuri, 15 februarie 2012

Cunoașterea e cinematografică

Cunoaşterea noastră logică e cine­matografică, adică împarte realitatea în bucăţi separate, ca să le studieze în parte. Arta, însă, trebuie să ne dea, printr-o iluminaţie imediată, realitatea vie, pulsaţia con­tinuă, „arta e deci o viziune a realităţii mai profundă decît aceea pe care ne-o dă inteligenţa şi de aceea ea par­ticipă mai mult decît aceasta din urmă la viaţa concretă, la evoluţia mereu inedită şi permanent inventivă, care constituie caracterul ireductibil şi iraţional al vieţii ade­vărate, a cărei spontaneitate creatoare nu se repetă nici­odată." (Bergson).


Obligată să reproducă momentele mereu inedite ale vieţii, arta nu poate fi decât specifică, ca şi modelul ei. Pentru a ne împărtăşi individualul, cum a observat cu profunzime B. Croce, creaţiunea artistică se serveşte de expresie, care e forma specificităţii. O cunoaştere misti­că, aşa cum vrea Bergson, ar rămîne strict personală.


Ca să fie comunicată, ea ar trebui să îmbrace o for­mă. Dar dacă fondul e în adevăr specific, original, ire­ductibil, această formă va fi o expresie unică.”

Mihai Ralea

Niciun comentariu: