„Cunoaşterea noastră logică e cinematografică, adică împarte realitatea în bucăţi separate, ca să le studieze în parte. Arta, însă, trebuie să ne dea, printr-o iluminaţie imediată, realitatea vie, pulsaţia continuă, „arta e deci o viziune a realităţii mai profundă decît aceea pe care ne-o dă inteligenţa şi de aceea ea participă mai mult decît aceasta din urmă la viaţa concretă, la evoluţia mereu inedită şi permanent inventivă, care constituie caracterul ireductibil şi iraţional al vieţii adevărate, a cărei spontaneitate creatoare nu se repetă niciodată." (Bergson).
Obligată să reproducă momentele mereu inedite ale vieţii, arta nu poate fi decât specifică, ca şi modelul ei. Pentru a ne împărtăşi individualul, cum a observat cu profunzime B. Croce, creaţiunea artistică se serveşte de expresie, care e forma specificităţii. O cunoaştere mistică, aşa cum vrea Bergson, ar rămîne strict personală.
Ca să fie comunicată, ea ar trebui să îmbrace o formă. Dar dacă fondul e în adevăr specific, original, ireductibil, această formă va fi o expresie unică.”
Mihai Ralea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu