Literatura Scripturii

Nici o parte a Bibliei, nici măcar Biblia în ansamblu nu reprezintă un sistem teologic exprimat într-un mod logic, scrie S. R. Driver. Biblia este o „bibliotecă” arătând cum oameni înzestraţi, unii mai mult alţii mai puţin, de Sfântul Duh redau adevărurile primite de la Dumnezeu în diferite forme literare, în funcţie de geniul fiecăruia sau de natura circumstanţelor în care au scris. Iată câteva caracteristici întâlnite, separat sau combinate mai multe, în cadrul cărţilor care compun Scriptura:

·       Relatări epice;

·       Poeme;

·       Scrieri istorice cu un caracter naţional sau de interes individual;

·       Scene sau compuneri teatrale;

·     Discursuri profetice sugerate de vreun incident petrecut în ţara în care trăia autorul;

·     Proverbe apărute din observarea atentă a modului de viaţă şi a obiceiurilor anumitor naţiuni;

·      Legi sau reguli menite să conducă ţara din punct de vedere civil sau religios;

·      Naraţiuni cu caracter autobiografic;

·     Scrisori menite să satisfacă nevoile anumitor indivizi sau biserici.

Toate aceste modalităţi au fost căi specifice de exprimare a Adevărului Divin de-a lungul timpului şi cuprind lumina revărsată de dumnezeire asupra oamenilor de pretutindeni.

Aşadar, specificul unei anumite părţi a Vechiului Testament nu poate fi decis de un argument a priori capabil a stabili ce trebuie să fie cuprins şi ce nu, ci poate fi acceptat doar după cercetarea tipurilor de dovezi cu instrumentele specifice analizelor din domeniul literar, filologic şi din cel istoric. Nu se cunoaşte nici un autor serios care să susţină că a avut o revelaţie în timp ce îşi scria comentariu şi că paginile lui exprimă adevărul suprem. Astfel stând lucrurile, nu există motive de îngrijorare dacă cineva găseşte, chiar şi în cazul Bibliei, surse umane care au stat la baza documentării. În mod logic, pentru unii autori relatările se bazau pe experienţe personale (cazul Exodul),  iar altele pe  surse documentare sau pe tradiţia populară (cazul cărţii Geneza a aceluiaşi Moise). Important este că autorii biblici nu au scris după mintea lor şi nu au oferit opinii capricioase, ci adevăruri eterne, „mânaţi de Duhul Sfânt”.