Reorganizarea redacţiei însă e inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu.
La 28 martie semnează un “prim-Bucureşti” ca recenzie la volumul întâi de nuvele publicat de I. Slavici.
Nu publică nici o poezie în tot timpul anului.
În schimb citeşte în mai multe rânduri Luceafărul în şedinţele “Junimii” de la Maiorescu. Mite Kremnitz i-l traduce în nemţeşte.
Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În seara de 13 septembrie, în absenţa poetului, probabil, se citesc “iarăşi vecinic frumoasele poezii de Eminescu”.
În seara de 8 octombrie citeşte şi corectează, împreună cu Maiorescu, Luceafărul, pe care îl prezintă şlefuit la “Junimea” de la 28 octombrie.
Împăcat cu Veronica, îi scrie şi primeşte numeroase scrisori. Îi comunică planurile pentru viaţa în comun la Bucureşti. În câteva rânduri, Veronica a fost pentru scurt timp în Bucureşti. Dar curând raporturile dintre ei se strică.
1883: În ianuarie Eminescu este internat pentru câtăva vreme în spital. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, în două rânduri, Luceafărul în limba germană, traducere făcută de Mite Kremnitz. Poezia, în româneşte, vede lumina tiparului în Almanahul societăţii studenţeşti “România jună“ din Viena apărut cu menţiunea aprilie.
Apariţia Almanahului este anunţată în Timpul, cu începere de la 14 mai până la 26 iunie.
În seara de 23 martie, la şedinţa “Junimii” de la Maiorescu este semnalată prezenţa lui Iosif Vulcan.” E prezent și Eminescu.
apud nota bibliografică, Opera politica, Chisinău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu