”Inventivitatea explicabilă prin dorinţa de certificare a iubirii, respectului, admiraţiei şi devoţiunii determină şi extinderea procedeelor de comunicare encomiastică. Cine nu se exprimă prin presă, adunări publice, radio şi televiziune, dar şi cine se exprimă, recurge la scrisori şi la dedicaţii pe cărţi expediate Ceauşeştilor. Unele din cele mai penibile sunt compuse de oficiali ca George Macovescu, reticenţi publici ca Ioan Alexandru şi Ştefan Popescu, "oponenţi" ca Geo Bogza, Ion Caraion şi Octavian Paler.
Chiar dacă suprematizarea unui Nicolae Ceauşescu şi a clanului său nu-i expresia exemplarei voinţe naţionale unanime, cum a susţinut propaganda de partid, devenită în această epocă simplu aparat pentru public relation familial, nu este mai puţin adevărat că ea este consecinţa unei incomparabile lipse de voinţă naţională.”
Chiar dacă suprematizarea unui Nicolae Ceauşescu şi a clanului său nu-i expresia exemplarei voinţe naţionale unanime, cum a susţinut propaganda de partid, devenită în această epocă simplu aparat pentru public relation familial, nu este mai puţin adevărat că ea este consecinţa unei incomparabile lipse de voinţă naţională.”
Marian Popa, Istoria...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu