Ce făcea Eminescu la 27 de ani

„1877 Continuă activitatea ziaristică la Curierul de Iaşi. În formă polemică ia apărarea manualului de logică al lui Maiorescu, sub titlul Observaţii critice, în Curierul de Iaşi din 12 august, şi Încă o dată recensiunea logicei Maiorescu, în Convorbiri literare din 1 septembrie.
 Publică cronici teatrale în legătură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese rânduri casa bătrânului Micle şi participă la şedinţele “Junimii”, dar se simte din ce în ce mai singur, fapt pe care i-l comunică la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizează, către acelaşi, că Iaşii i-au devenit “nesuferiţi”. Fiind invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, Eminescu părăseşte Iaşii în a doua jumătate a lunii octombrie şi vine la Bucureşti, unde se dedică gazetăriei.

Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. La 18 decembrie, totuşi, Negruzzi se entuziasma de seria de articole din Timpul, Icoane vechi şi icoane nouă “minunat scrise şi minunat cugetate”. Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iaşi spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimiştilor.

1878 Activitate ziaristică intensă. Nu răspunde scrisorilor primite de la Iaşi. Abia dacă participă la şedinţele săptămânale de la Maiorescu şi de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în Bucureşti îi ocupă serile. Sub titlul Reprezentaţiile Rossi publică în Timpul de la 28 ianuarie o scurtă cronică teatrală. Şi reprezentaţiile româneşti îl preocupă: la 6 octombrie publică un foileton cu titlul Deschiderea stagiunii 1878—1879. După insistenţe numeroase, trimite lui Negruzzi patru poezii: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate şi Departe sunt de tine..., care se publică în Convorbiri literare din 1 martie.

La 16 aprilie publică în Timpul un foileton, Paştele, care l-a impresionat pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea să-l reproducă în Moftul român (1893). La 26 mai citeşte acasă la Maiorescu poezii, prezent fiind şi Alecsandri, sărbătoritul de la Montpellier pentru Ginta latină.

În iulie, sfătuit de medic, îşi ia concediu de la ziar şi pleacă la Floreşti-Dolj, la moşia lui Nicolae-Mandrea. Aici traduce, din însărcinarea Ministerului Cultelor şi Învăţăturilor Publice, tomul întâi al scrierii Fragmente din istoria românilor de Eudoxiu Hurmuzaki, apărută de curând în nemţeşte. La 13 iulie scrie din Floreşti, adresând lui Caragiale şi Ronetti-Roman, colegi de redacţie, o scrisoare plină de umor şi de sarcasm.

După înapoierea de la Floreşti i s-a propus să se mute la Maiorescu, dar poetul n-a primit. La 17 septembrie face o recenzie în Timpul despre Cuvente den bătrâni, tomul I, de Hasdeu. Participă, între 11 şi 13 noiembrie, la a 15-a aniversare a “Junimii” la Iaşi, mergând împreună cu Slavici şi Caragiale, toţi trei în contul lui Maiorescu.

apud Introducere la Opera politică, Chisinăa