În 1891 Academia Română respinge propunerea de acordare a Premiului Heliade Rădulescu volumelor Teatru şi Năpasta, după discursul duşmănos al lui D. A. Sturdza, care-l acuză pe Caragiale de imoralitate şi de calomnierea valorilor naţionale.
Interesant e și faptul că în plină epocă proletcultistă, când domina punctul de vedere moscovit, iar de cultură se ocupau Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu, Eminescu era cenzurat și minimalizat, iar Caragiale era ridicat în slăvi. De ce oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu